“Imagineaza-ti o lume plina de muti”, asta e subiectul meu, in cea mai simpla forma a lui. Nu sunt cuvinte mari, dar au o incarcatura problematica insemnata pentru mine.
N-as vrea sa fiu luat ca un crestin-ortodox fanatic, dar voi porni dezbaterea de la Geneza, Biblie(una dintre cele mai vechi carti scrise in isotria umana) in care se spune ca “La inceput a fost cuvantul”. Deducem de aici ca vorbele, cuvintele pe care noi le exprimam zilnic sunt baza unei lumi, baza oricarui om nascut vreodata. O lume plina de muti ar fi o lume golasa, fara insemnatate spirituala, o lume a semnelor, povestilor, citatelor celebre, a tuturor lucrurilor frumoase care traiesc o drama de neconceput: aceea ca nu pot fi rostite in vorbe, si vor ramane intr-o eterna liniste.
Tocmai de aceea cineva acolo sus, ne-a daruit aceasta proprietate, sa ne exprimam gandurile in vorbe, cu vocea, un organ viu care creste dar nu va imbatrani niciodata. Este ca un univers paralel pe care nu il bagam in seama, dar el exista, universul vocii si vorbelor.
Daca ne imaginam lumea fara acest organ, putem ajunge la veritabile secatuiri ale sufletului si mintii. Intr-o ordine mai comica, ne-ar trebui mult mai mult timp sa spunem lucruri simple “Vezi sa nu calci in… ah prea tarziu”. Sau ne-ar fi mult mai greu sa spunem un pasional “Te iubesc!”. Pe scurt o viata fara insemnatate, o viata fara de bucurii.
Inchei subit nu din lipsa de idei, subiectul fiind atat de vast incat poate fi dezbatut toata viata, dar n-am putea sa-l mai continuam fara voce.
Asa ca data viitoare cand vorbiti cu cineva, de bine sau de rau, pretuiti faptul ca vocea transmite sentimentele.
